Dictionar

 
 
 
 

aliena

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. aliéner, lat. alienare)

1. tr. (jur.) a înstrăina un bun (prin vânzare, cesiune).
2. refl. (fig.) a deveni ostil societății, a se simți izolat.
3. a înnebuni.
 

anomie 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anomie)

1. stare de dezorganizare a societății, caracterizată prin lipsa de legi, de norme.