Dictionar

Rezultate secundare (Sociologică):

Antropologic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. anthropologique)

1. referitor la antropologie.

2. şcoală = a) şcoală întemeiată de Lombroso, care concepea infracţiunea ca un produs al factorilor biologici, iar pe infractor ca un tip înnăscut de „om criminal”; b) orientare sociologică care susţine în mod eronat viaţa socială a popoarelor este determinată de caracteristicile anatomo-fiziologice ale rasei.


Culturalist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. culturaliste)

1. I. referitor la culturalism, doctrină sociologică care acordă o mare importanță interacțiunilor culturale dintre grupurile etnice și societate.

2. II. adept al culturalismului.


Darwinism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. darwinisme)

1. concepţie evoluţionistă potrivit căreia speciile animale şi vegetale se transformă treptat unele în altele ca urmare a interacţiunii dintre variabilitate, ereditate, suprapopulaţie, lupta pentru existenţă şi selecţia naturală.

2. ~ social = concepţie sociologică din a doua jumătate a sec. XIX care extinde legile biologice ale luptei pentru existenţă şi ale selecţiei naturale la viaţa socială.


Ecologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. écologie)

1. ştiinţă care studiază interrelaţiile dintre organismele vii şi mediul lor de viaţă.

2. ~ socială = disciplină sociologică având ca obiect studiul relaţiilor omului cu mediul său, natural şi social.


Empirism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. empirisme)

1. concepție în filozofie care consideră experiența senzorială ca sursă fundamentală a cunoașterii, negând valoarea abstracțiilor.

2. ~ logic = variantă a neopozitivismului care admite numai enunțurile logice verificabile în mod nemijlocit prin percepțiile fiecărui subiect în parte; ~ social = orientare sociologică recentă din SUA care, renunțând la orice teorie, procedează la studiul direct al fenomenelor sociale concrete pe baza unor ipoteze restrânse.

3. folosirea exclusivă a experienței într-o activitate.


Etnosociologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ethnosociologie)

1. disciplină sociologică care studiază şi interpretează fenomenele sociale cu ajutorul etnologiei.