atu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. atout)

1. carte de joc de culoare socotită în mod convențional superioară celorlalte cărți.
2. situație, element, poziție care oferă un avantaj în plus.

avaliza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. avaliser)

1. (fin.) a da avalul unei cambii (avalul este socotit că rezultă din simpla semnătură a avalistului pusă pe fața cambiei); a garanta (o cambie).

balivernă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baliverne)

1. vorbă goală, lipsită de importanță sau nesocotită; palavră.

constant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. constant, lat. constans)

1. adj. care rămâne neschimbat; invariabil.
2. capital ~ = parte a capitalului investită în mijloacele de producție, care nu-și schimbă mărimea valorii în procesul de producție.
3. s. f. (mat.) mărime având o valoare invariabilă.
4. (fiz.) mărime care caracterizează un fenomen, material, aparat etc.
5. element al limbajului formal reprezentând un nume socotit fix pentru același denotat.

derezonabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. déraisonnable)

1. (despre o persoană) căreia îi lipsește rațiunea în acțiunile sale sau în felul său de a fi; nesăbuit, nesocotit, prostesc.
2. care se abate de la rațiune; irezonabil, nerezonabil.
3. (antonime) rezonabil, logic.

divinitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. divinité, lat. divinitas)

1. ființă socotită drept creatoare și cârmuitoare a lumii; Dumnezeu.
2. ființe cărora li se atribuie o natură divină.
3. (pl.) zeii și zeițele păgânismului.
4. esență, natură divină.
5. (fig.) lucru, persoană adorată ca un dumnezeu.