Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. solde)
1. diferenţă dintre debitul şi creditul unui cont.
2. rest de plată la lichidarea unei socoteli.
3. rămăşiţă dintr-o marfă, care se vinde cu preţ redus.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. solder, it. soldare)
2. a vinde cu preţ redus (o marfă).
3. a lichida, a plăti o datorie.
4. refl. (fig.) a se încheia cu..., a avea ca rezultat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. solde)
1. salariul plătit militarilor.
2. a fi în ~a cuiva = a fi plătit de cineva pentru a face un anumit lucru.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. soldato, germ. Soldat)
1. militar care serveşte în armată fără a fi gradat.
3. (fig.) militant activ pentru o cauză.
Parte de vorbire: s.f. art. (reg.)
Origine: (soldat + -ească)
1. dans popular executat de bărbați.
2. melodie după care se execută acest dans.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (soldat + -el)
1. diminutiv al lui soldat; soldat (mic); (reg.) soldățaș.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (soldat + -esc)
1. care aparține soldaților, privitor la soldați, de soldat; ostășesc; (prin gener.) militar.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)
1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.
3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârşeşte acţiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. annona)
1. (în Roma antică, în perioada imperiului) obligaţie a populaţiei de a aproviziona oraşele şi armata.
2. (în Imperiul Bizantin) tain al soldaţilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arbalétrier)
1. s. m. soldat înarmat cu o arbaletă.
2. s. n. grindă care serveşte la susţinerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiş.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arquebusier)
1. soldat înarmat cu o archebuză.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (it. assaltatore)
1. cel care asaltează; cineva care atacă sau asaltează pe altcineva în mod violent sau criminal; soldat încadrat într-un corp de trupe de asalt.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. askari)
1. soldat indigen din vechile trupe germane şi italiene.