sold

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. solde)

1. diferență dintre debitul și creditul unui cont.
2. rest de plată la lichidarea unei socoteli.
3. rămășiță dintr-o marfă, care se vinde cu preț redus.

solda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. solder, it. soldare)

1. tr. a calcula un sold.
2. a vinde cu preț redus (o marfă).
3. a lichida, a plăti o datorie.
4. refl. (fig.) a se încheia cu..., a avea ca rezultat.

soldă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. solde)

1. salariul plătit militarilor.
2. a fi în ~a cuiva = a fi plătit de cineva pentru a face un anumit lucru.

soldat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. soldato, germ. Soldat)

1. militar care servește în armată fără a fi gradat.
2. militar de profesie.
3. (fig.) militant activ pentru o cauză.

soldățeasca

Parte de vorbire:  s.f. art. (reg.)  
Etimologie: (soldat + -ească)

1. dans popular executat de bărbați.
2. melodie după care se execută acest dans.

soldățel

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (soldat + -el)

1. diminutiv al lui soldat; soldat (mic); (reg.) soldățaș.

soldățesc, -ească

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (soldat + -esc)

1. care aparține soldaților, privitor la soldați, de soldat; ostășesc; (prin gener.) militar.

activ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acțiune; harnic, dinamic.
2. (biol.) aflat în stare de completă funcționare.
3. membru ~ = membru al unei organizații, instituții, având obligații și bucurându-se de drepturi depline.
4. (mil.) în activitate.
5. (despre corpuri, substanțe) care intră ușor în reacție.
6. (despre diateza verbală) care arată că subiectul săvârșește acțiunea.
7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.
8. (despre operații, conturi, bilanțuri) care se soldează cu un profit.
9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituții etc.; parte a bilanțului în care sunt înscrise aceste mijloace.
10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.
11. adv. în mod activ.

annona

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. annona)

1. (în Roma antică, în perioada imperiului) obligație a populației de a aproviziona orașele și armata.
2. (în Imperiul Bizantin) tain al soldaților.

arbaletrier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arbalétrier)

1. s. m. soldat înarmat cu o arbaletă.
2. s. n. grindă care servește la susținerea penelor pe care se fixează căpriorii unui acoperiș.

archebuzier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arquebusier)

1. soldat înarmat cu o archebuză.

asaltator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (it. assaltatore)

1. cel care asaltează; cineva care atacă sau asaltează pe altcineva în mod violent sau criminal; soldat încadrat într-un corp de trupe de asalt.

askari

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. askari)

1. soldat indigen din vechile trupe germane și italiene.