solemn-Dicti0nar.ro electronic

solemn

Parte de vorbire: adv.
Etimologie: (lat. solemnis)

1. care are loc după un anumit ceremonial; sărbătoresc.
2. de ceremonie.
3. important, măreţ; grav.
4. (despre persoane) plin de seriozitate, de gravitate.
5. (despre acte juridice) încheiat cu anumite forme, cerute de lege.

solemnitate

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (lat. solemnitas)

1. însuşirea a ceea ce este solemn; seriozitate, gravitate; măreţie.
2. mare ceremonie publică pentru sărbătorirea unui eveniment.

solemniza

Parte de vorbire: vb. tr.
Etimologie: (după fr. solemniser)

1. a sărbători cu solemnitate, printr-o ceremonie; a celebra public, a da un caracter solemn.

academic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. académique, lat. academicus)

1. referitor la academie.
2. propriu unei academii; distins; solemn, convenţional, rece.

angajament

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. engagement)

1. obligaţie luată de cineva din proprie iniţiativă; promisiune solemnă.
2. obligaţie asumată în scris de o întreprindere faţă de bancă.
3. angajare a cuiva într-un loc de muncă.
4. punere a pucului sau a mingii în joc.

Apaturii

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr apaturies, lat., gr. apaturia)

1. pl., (ant.) sărbători solemne în cinstea zeiţei Venus, care aminteau vechea organizare a Atenei.

apoteoză

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. apothéose, lat., gr. apotheosis)

1. (ant.) solemnitate de trecere (a unui erou, a unui împărat) în rândul zeilor.
2. (fig.) preamărire, slăvire, glorificare.
3. denumire a scenelor finale cu caracter solemnă şi triumfal din opere sau balete; încheiere solemn a unei piese muzicale.

baldachin

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. baldaquin)

1. acoperământ decorativ din perdele deasupra unui pat, a unui amvon.
2. lucrare arhitectonică cu acest aspect.
3. acoperământ purtat deasupra capului unui înalt prelat în timpul unei solemnităţi, procesiuni etc.

benedicţiune

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (lat. benedictio, fr. bénédiction)

1. graţie, binecuvântare (solemnă).