Dictionar

angajament

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. engagement)

1. obligație luată de cineva din proprie inițiativă; promisiune solemnă.
2. obligație asumată în scris de o întreprindere față de bancă.
3. angajare a cuiva într-un loc de muncă.
4. punere a pucului sau a mingii în joc.
 

apoteoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apothéose, lat., gr. apotheosis)

1. (ant.) solemnitate de trecere (a unui erou, a unui împărat) în rândul zeilor.
2. (fig.) preamărire, slăvire, glorificare.
3. denumire a scenelor finale cu caracter solemnă și triumfal din opere sau balete; încheiere solemn a unei piese muzicale.
 

benedicțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. benedictio, fr. bénédiction)

1. grație, binecuvântare (solemnă).
 

brevă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. breve)

1. scrisoare papală, mai puțin solemnă decât bula.
 

cantată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cantata, fr. cantate)

1. compoziție vocal-instrumentală solemnă lirică pentru soliști, cor și orchestră, asemănătoare cu oratoriul.
 

encomion

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (gr. enkomion, discurs)

1. gen al poeziei lirice din Grecia antică folosit pentru exaltarea meritelor cuiva; laudă publică și solemnă, discurs la sărbătorirea cuiva.
2. cântec de laudă adresat cuiva; panegiric, elogiu.