Dictionar

Rezultate principale (Solicitare.):

Solicitare

Parte de vorbire: s.
Origine: (solicita)

1. acţiunea de a solicita.

2. stabilire a unei tensiuni mecanice, a unui câmp electric sau a unei temperaturi într-un material sau într-un sistem tehnic.


Rezultate secundare (Solicitare.):

Suprasolicitare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (suprasolicita)

1. acțiunea de a suprasolicita și rezultatul ei.

2. solicitare excesivă, peste măsură; supraîncărcare.


Adresabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (adresabil + -itate)

1. grad de solicitare.

2. calitatea de a se adresa unei mase largi.

3. caracterul a ceea ce poate fi adresat.

4. (marketing) capacitatea de a ajunge la un individ sau grup specific în timpul unei campanii.

5. (informatică) capacitatea de adresare a unui banc de memorie.


Compresiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compression, lat. compressio)

1. comprimare.

2. stare de solicitare a unei piese sub acţiunea a două forţe egale şi de sens contrar.

3. fază de funcţionare a unei maşini în timpul căreia fluidul din cilindrul motor îşi micşorează volumul sub acţiunea pistonului.

4. apăsare a unui vas sangvin pentru a opri o hemoragie.

5. apăsare pe care o exercită o tumoare asupra unui organ sau ţesut vecin.


Negativism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. négativisme)

1. atitudine de negare, de refuz.

2. simptom psihic constând în a se împotrivi la orice solicitare din exterior.


Supraantrenament

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. surentrainement)

1. (sport) stare patologică în urma unor eforturi exagerate, incorect dozate.

2. antrenament fizic excesiv cauzând suprasolicitare și formă slabă.


Tradiţionalism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. traditionalisme)

1. atașament față de tradiție.

2. orientare social-politică și culturală îndreptată spre considerarea nediferențiată, necritică a valorilor tradiției.

3. tendință, mai ales în planul culturii, de suprasolicitare a elementelor tradiției, înțelese ca valori de sine, fără selecționare critică și fără interpretarea lor prin prisma noilor valori produse de evoluția social-culturală.


Vârf

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (sl. vrŭhŭ)

1. partea de deasupra (ascuțită) a obiectelor înalte.

2. (bot.) extremitatea brusc ascuţită a unui organ.

3. (plin) cu ~ sau încărcat cu ~ = foarte plin.

4. cu ~ și îndesat = mai mult decât trebuie; cu prisosință.

5. asta pune (sau face) ~ (la toate) = asta e peste orice măsură; asta este din cale-afară.

6. partea cea mai înaltă a unui munte sau a unui deal; culme; creastă; coamă; spinare; creștet; pisc.

7. capătul (de obicei mai ascuțit) al unui obiect sau organ.

8. din ~ul buzelor = a) de mântuială; b) cu dispreț; sfidător.

9. punct de întretăiere a două laturi ale unei figuri geometrice.

10. fig. moment central în desfășurarea unei activități.

11. ore de ~ = ore cu o mare aglomerație sau cu o solicitare intensă.

12. la pl. totalitate a persoanelor de frunte ale unei societăți, clase, organizații.