structură
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. structure, lat. structura)
Etimologie: (fr. structure, lat. structura)
1. ansamblu de elemente de construcție solidarizate între ele, care preia toate sarcinile la care este supus acesta și le transmite la fundație.
2. mod de alcătuire internă a unui corp, a unui sistem.
3. dispoziție relativă a atomilor în molecula unei substanțe.
4. mod de grupare a moleculelor într-o substanță minerală.
5. mod de așezare a părților corpului animal sau vegetal ori ale țesuturilor.
6. (psih.) conformație, factură, formație.
7. fel de alcătuire a unei compoziții, a unei opere literare.
8. ~ gramaticală = mod specific fiecărei limbi de a organiza cuvintele în propoziții și fraze.
9. mod de organizare a societății din punct de vedere economic, social, politic și cultural; orânduire.
10. mod de organizare a oricărei ramuri de producție.