Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. solidité, lat. soliditas)
1. starea corpurilor solide; tărie, duritate; durabilitate, rezistenţă.
2. (fig.) temeinicie, seriozitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. consistance, it. consistenza)
1. stare a unui corp care are un anumit grad de densitate.
2. rezistenţă opusă de un corp la deformare, la sfărâmare.
3. (fig.) soliditate, tărie; fermitate.
5. (log.) însuşire a unui sistem axiomatic de a nu fi contradictoriu.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déconsolider)
1. a face (o grindă etc.) să-şi piardă soliditatea.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inconsistant)
1. lipsit de consistenţă, de soliditate; slab, moale.
2. (fig.) lipsit de temeinicie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. inconsistance)
1. lipsă de consistenţă de soliditate.
2. (log.) proprietate a unor expresii de calcul logic de a fi false în orice interpretare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. Patent)
1. adj. (despre încuietori, lacăte) construit în chip special pentru a prezenta garanţii de soliditate, de bună funcţionare.
2. cleşte ~ (şi s. n.) = cleşte pentru tăiat şi lucrat sârmă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (după fr. angulaire)
1. referitor la unghi, cu unul sau mai multe unghiuri; colţuros; angular.
2. piatră ~ă = piatră de colţ care asigură soliditatea unei clădiri; (fig.) element esenţial, fundamental.