Dictionar

consolida

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. consolider, lat. consolidare)

1. tr., refl. a face, a deveni tare, solid, durabil; a (se) întări, a (se) închega.
2. tr. a mări capacitatea de rezistență a unui sistem tehnic.
 

deconsolida

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. déconsolider)

1. a face (o grindă etc.) să-și piardă soliditatea.
 

reconsolida

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. reconsolider)

1. a consolida din nou; a reîntări.
 

solidago

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. solidago)

1. plantă erbacee vivace, decorativă, cu flori bogate, de culoare galbenă: splinuță.
 

solidar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. solidaire)

1. care este legat de cineva sau de ceva printr-o unitate de concepții, de sentimente și de interese; strâns unit.
2. care participă împreună cu alții la un drept.
3. (despre un creditor sau un debitor) aflat într-un raport de solidaritate.
4. (despre piese de mașini) strâns legat de altceva; care ia parte la aceeași măsură cu altă piesă la o acțiune.
 

solidaricește

Parte de vorbire:  adv. (înv.)  
Etimologie: (solidar + -icește)

1. în mod solidar; într-un mod în care fiecare răspunde pentru tot.
 

acuarelă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquarelle, it. acquarella)

1. tehnică picturală prin culori dizolvate în apă.
2. pictura executată.
3. vopsea (solidă), folosită în acuarelă (1).
 

aderență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adhérence, lat. adhaerentia)

1. legătură, lipire.
2. bridă.
3. (fiz.) forță care menține alăturate două corpuri în contact.
4. (constr.) fenomen de legătură între beton și oțel.
5. (metal.) fenomen de prindere pe suprafața pieselor turnate a unor cruste, care provoacă defecte.
6. aderare, solidarizare conștientă.
7. (bot.) concreștere intimă și secundară, necongenitală, a organelor similare învecinate, obișnuit separate (frunze, petale, antere).
 

agrafă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agrafe, germ. Agraffe)

1. piesă mică de tablă, de sârmă pentru fixare; obiect cu care se prinde o haină, părul, o incizie etc.
2. piesă de solidarizare a armăturilor la betonul armat.
3. (arhit.) ornament în formă de consolă în capătul unui arc.
 

ancora

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (it. ancorare)

1. intr. a imobiliza o navă, o mină cu ajutorul ancorei (1).
2. tr. a lega un sistem tehnic de un altul sau de pământ pentru mai multă stabilitate.
3. tr., refl. (fig.) a (se) fixa pe o bază solidă.
 

androblastom

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. androblastoma)

1. tumoare rară, solidă, a ovarului, cu aspecte testiculare; arenom.
 

antestator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antestator)

1. parte componentă a unei turbine hidraulice pentru consolidarea și rigidizarea muchiilor fantei de admisiune spre stator a camerei în spirală.