Rezultate secundare (Solişti,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. solistisch)
1. care pune accentul pe interpretarea solistului; executat de un solist.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. adagio)
2. s. n. parte dintr-o lucrare muzicală scrisă în acest tempo.
3. dans clasic lent pentru doi solişti, într-un balet.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. background)
1. fundal sonor (melodic, armonic, ritmic) care susţine şi completează partea solistică, instrumentală sau vocală.
2. tehnică de filmare la care o proiecţie formează fondul decorativ.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cadenza, fr. cadence)
1. 1.. ritm de desfăşurare a unei mişcări.
2. în ~ = cu mişcări uniform repetate.
3. frecvenţă (1); număr de lovituri trase de o armă într-o unitate de timp.
4. succesiune ritmică a unor cuvinte, fraze, versuri.
5. formulă melodico-armonică de încheiere a unei fraze muzicale.
6. secţiune solistică cu caracter de improvizaţie dintr-un concert instrumental, care permite interpretului să-şi etaleze virtuozitatea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. cantata, fr. cantate)
1. compoziţie vocal-instrumentală solemnă lirică pentru solişti, cor şi orchestră, asemănătoare cu oratoriul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. chase)
1. (jaz) dialog foarte viu între soliştii interpreţi ai aceluiaşi instrument, fiecăruia revenindu-i câteva măsuri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. chorus)
1. vechi dans şi cântec englezesc vioi, interpretat de unul sau mai mulţi solişti, refrenul reluat de cor.
2. partea principală a unei teme de jaz.
3. improvizaţie colectivă după improvizaţiile soliştilor.