Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acidophile)
1. (despre substanţe, ţesuturi, organisme) cu afinitate pentru un mediu acid; oxifil.
2. сarе preferă sau este virulent în solurile acide (agenţi patogeni tericoli, plantă).
3. care se colorează cu acizi (celule, ţesuturi).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acidophytes)
1. plante adaptate la solurile acide.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agrogéologie)
1. disciplină care studiază rocile pe care s-au format solurile arabile; știință care studiază caracteristicile fizice și chimice ale solurilor cultivate, concentrându-se pe interacțiunile dintre elementele minerale, organice și biologice prezente în sol; pedologie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agropédologie)
1. disciplină care se ocupă cu aplicarea metodelor de sporire a fertilităţii solurilor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. alcalin)
1. (despre substanţe) cu reacţie bazică; bazic.
2. metale ~e = metale care prin oxidare produc alcalii; medicamente ~e = medicamente care conţin alcalii, în tratamentul acidităţii gastrice.
3. (despre ape, soluri) care conţine săruri de sodiu şi de potasiu.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alios)
1. strat cimentat de culoare ruginie sau negricioasă în solurile podzolice; gresie.