soluție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. solution, lat. solutio)

1. amestec omogen din doi sau mai mulți componenți.
2. (mat.) rezolvare a unei probleme, a unei ecuații sau a unui sistem de ecuații.
3. rezolvare a unei situații, a unei dificultăți.
4. ~ de continuitate = întrerupere în desfășurarea normală a unui fenomen ori proces; (med.) separație a țesuturilor care în mod normal sunt în continuare; tăietură, incizie.

disoluție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dissolution, lat. dissolutio)

1. descompunere, dezagregare, destrămare; corupție.
2. (fig.) corupție.
3. absorbție a unui mineral solid de către apa de curgere sau de infiltrare.

dizolvare; lichefiere; disoluție

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT dissolutio
2. FR dissolution
3. EN dissolution
4. DE Auflösung
5. RU рaстворение
6. HU feloldás; cseppfolyósodás, cseppfolyósítás; oldatba vivés

acidizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după fr. acidisation)

1. acțiunea de a acidula, de adăugare a unei cantități de acid într-o soluție, lichid et cetera; acidulare.

acvacultură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquaculture)

1. creștere a animalelor și a plantelor acvatice: acvicultură, maricultură.
2. cultură, fără pământ, într-o soluție de săruri minerale.

albuminos, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. albumineux)

1. (biol.) care conține albumină, care are proprietățile albuminei.
2. apă albuminoasă = soluție din albuș de ou diluat în apă, folosită în special pentru dezotrăvire.

alternativă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. alternative)

1. posibilitate sau necesitate de a alege între două soluții, situații etc. care se exclud.
2. fiecare dintre cele două opțiuni ale unei alternative; soluție alternativă.
3. (rar) succesiune a două lucruri care revin rând pe rând; alternanță.

amenajament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aménagement)

1. acțiunea de amenajare a resurselor unui loc pentru a le face exploatabile sau mai productive.
2. disciplină care are ca obiect amenajarea pădurilor.
3. lucrare conținând descrierile, planurile și dispozițiile privitoare la pădurile amenajate.
4. (rar) acțiunea de a amenaja, de a face locuibil un loc, o casă et cetera; acțiunea de a adapta, de a modifica ceva pentru a-l face mai potrivit și rezultatul acestei acțiuni; organizare.
5. (cib.) seria operațiilor de așezare care într-un program nu contribuie direct la obținerea soluției, ci mai curând la buna utilizare a organelor calculatorului.

anionit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anionite)

1. substanță schimbătoare de ioni, care reține ionii dintr-o soluție.