amenajament

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aménagement)

1. acțiunea de amenajare a resurselor unui loc pentru a le face exploatabile sau mai productive.
2. disciplină care are ca obiect amenajarea pădurilor.
3. lucrare conținând descrierile, planurile și dispozițiile privitoare la pădurile amenajate.
4. (rar) acțiunea de a amenaja, de a face locuibil un loc, o casă et cetera; acțiunea de a adapta, de a modifica ceva pentru a-l face mai potrivit și rezultatul acestei acțiuni; organizare.
5. (cib.) seria operațiilor de așezare care într-un program nu contribuie direct la obținerea soluției, ci mai curând la buna utilizare a organelor calculatorului.

bemberg

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bemberg)

1. fir de mătase artificială obținut prin extruderea soluției de celuloză.
2. țesătură realizată din acest fir, un înlocuitor mai puțin costisitor și versatil pentru mătasea naturală.
3. țesătură imprimată, pentru lenjerie.

considerent

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. considérant)

1. punct de vedere; părere.
2. argument (logic), motiv.
3. (jur.; pl.) partea dintr-o hotărâre a unui organ de jurisdicție cu motivarea soluției date de acest organ.

finitudine

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. finitude)

1. (filosofie) faptul de a fi finit, limitat; caracterul a ceea ce este finit, conștiința limitelor ființei umane.
2. (matematică) însușire a soluției unei probleme de a fi furnizată după un număr finit de operații.
3. (antonim) infinitudine.

geometrografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. géométrographie)

1. studiul determinării soluției celei mai simple și exacte a unei probleme de construcție geometrică.

integrare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (integra)

1. acțiunea de a (se) integra; integrație.
2. reuniune a mai multor părți într-un singur tot.
3. fuzionare a unor întreprinderi economice.
4. ~ economică = proces de intensificare a interdependențelor economice dintre diferite state ale lumii.
5. (mat.) determinarea integralei unei funcții sau a soluției unei ecuații diferențiale.
6. capacitate a sistemului nervos de a realiza interacțiunea între diferite părți ale organismului, ca și între acesta și mediul ambiant.