Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. solution, lat. solutio)
1. amestec omogen din doi sau mai mulți componenți.
2. (mat.) rezolvare a unei probleme, a unei ecuații sau a unui sistem de ecuații.
3. rezolvare a unei situații, a unei dificultăți.
4. ~ de continuitate = întrerupere în desfășurarea normală a unui fenomen ori proces; (med.) separație a țesuturilor care în mod normal sunt în continuare; tăietură, incizie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dissolution, lat. dissolutio)
1. descompunere, dezagregare, destrămare; corupţie.
3. absorbţie a unui mineral solid de către apa de curgere sau de infiltrare.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT dissolutio
2. FR dissolution
3. EN dissolution
5. RU рaстворение
6. HU feloldás; cseppfolyósodás, cseppfolyósítás; oldatba vivés
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. acidisation)
1. acțiunea de a acidula, de adăugare a unei cantități de acid într-o soluție, lichid et cetera; acidulare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aquaculture)
1. creştere a animalelor şi a plantelor acvatice: acvicultură, maricultură.
2. cultură, fără pământ, într-o soluţie de săruri minerale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. albumineux)
1. (biol.) care conține albumină, care are proprietățile albuminei.
2. apă albuminoasă = soluție din albuș de ou diluat în apă, folosită în special pentru dezotrăvire.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. alternative)
1. posibilitate sau necesitate de a alege între două soluții, situații etc. care se exclud.
2. fiecare dintre cele două opțiuni ale unei alternative; soluție alternativă.
3. (rar) succesiune a două lucruri care revin rând pe rând; alternanță.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aménagement)
1. acțiunea de amenajare a resurselor unui loc pentru a le face exploatabile sau mai productive.
2. disciplină care are ca obiect amenajarea pădurilor.
3. lucrare conținând descrierile, planurile și dispozițiile privitoare la pădurile amenajate.
4. (rar) acțiunea de a amenaja, de a face locuibil un loc, o casă et cetera; acțiunea de a adapta, de a modifica ceva pentru a-l face mai potrivit și rezultatul acestei acțiuni; organizare.
5. (cib.) seria operațiilor de așezare care într-un program nu contribuie direct la obținerea soluției, ci mai curând la buna utilizare a organelor calculatorului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anionite)
1. substanţă schimbătoare de ioni, care reţine ionii dintr-o soluţie.