Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sommation)
1. faptul de a soma; act scris care cuprinde un ordin de a executa sau de a înceta o acţiune.
2. poruncă, cerinţă, rugăminte imperativă.
3. invitaţie scrisă prin care se cere unui debitor să-şi îndeplinească obligaţia faţă de creditorul rău.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. polysomatie)
1. prezenţa celulelor diploide şi poliploide într-un ţesut sau organ.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. intimation, lat. intimatio)
1. acțiunea de a intima și rezultatul ei; intimare.
2. declarație autoritară care implică o notificare oficială; somație.
3. act de procedură prin care se face (notificarea sau) intimarea.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. sommer)
1. a cere cuiva sub ameninţare să îndeplinească ceva.
2. (jur.) a pune cuiva în vedere, în formele stabilite de lege, să (nu) execute ceva.
3. a adresa cuiva o somație; (rar) a avertiza
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. vagulatio, fr. valutaion)
1. (jur.) somaţie, în dreptul roman, făcută unui martor de către persoana care îl citează pentru mărturie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. soma)
1. căruia i s-a cerut (sub amenințare, cu forme legale etc.) să execute ceva.
2. care a primit o somație, avertizat, avizat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. avertiza)
1. acțiunea de a avertiza; apel la atenție, la prudență.
2. o mică prefață pentru a atrage atenția cititorului; introducere.
3. notificare adresată contribuabilului, care îl informează cu privire la valoarea impozitelor sale; somație.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (intima)
1. acțiunea de a intima și rezultatul ei; avertizare, intimație.
2. declarație autoritară care implică o notificare oficială; somație.
3. chemare în judecată sau de citare în fața unei instanțe superioare (după ce apelantul a pierdut cauza în fața unei instanțe de fond).