somație.-Dicti0nar.ro electronic

somație

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. sommation)

1. faptul de a soma; act scris care cuprinde un ordin de a executa sau de a înceta o acțiune.
2. poruncă, cerință, rugăminte imperativă.
3. invitație scrisă prin care se cere unui debitor să-și îndeplinească obligația față de creditorul rău.

polisomatie

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. polysomatie)

1. prezența celulelor diploide și poliploide într-un țesut sau organ.

intimație

Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. intimation, lat. intimatio)

1. acțiunea de a intima și rezultatul ei; intimare.
2. declarație autoritară care implică o notificare oficială; somație.
3. act de procedură prin care se face (notificarea sau) intimarea.
4. (var.) (înv.) intimațiune.

soma (4)

Parte de vorbire: vb. tr.
Etimologie: (fr. sommer)

1. a cere cuiva sub amenințare să îndeplinească ceva.
2. (jur.) a pune cuiva în vedere, în formele stabilite de lege, să (nu) execute ceva.
3. a adresa cuiva o somație; (rar) a avertiza

vagulație

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (lat. vagulatio, fr. valutaion)

1. (jur.) somație, în dreptul roman, făcută unui martor de către persoana care îl citează pentru mărturie.

somat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (vb. soma)

1. căruia i s-a cerut (sub amenințare, cu forme legale etc.) să execute ceva.
2. care a primit o somație, avertizat, avizat.

avertizare

Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (v. avertiza)

1. acțiunea de a avertiza; apel la atenție, la prudență.
2. o mică prefață pentru a atrage atenția cititorului; introducere.
3. notificare adresată contribuabilului, care îl informează cu privire la valoarea impozitelor sale; somație.
4. mustrare, observație.

intimare

Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (intima)

1. acțiunea de a intima și rezultatul ei; avertizare, intimație.
2. declarație autoritară care implică o notificare oficială; somație.
3. chemare în judecată sau de citare în fața unei instanțe superioare (după ce apelantul a pierdut cauza în fața unei instanțe de fond).