Dictionar

sonată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sonate, it. sonata, germ. Sonate)

1. compoziție muzicală pentru unul sau două instrumente, alcătuită de obicei din trei părți, fiecare cu o mișcare diferită.
 

andante

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. andante)

1. adv. (muz.) lent, liniștit.
2. s. n. (parte dintr-o) sonată, simfonie, concert în acest tempo.
 
 
 
 

reexpoziție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. réexposition)

1. (muz.) repetare a expoziției în forma de sonată clasică; (impr.) repriză (4).