Dictionar

Rezultate secundare (Sonore,):

Afonizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (afoniza)

1. pierdere a vibraţiilor glotale la sunetele sonore; asurzire.


Audiofrecvenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. audiofréquence)

1. frecvenţă a oscilaţiilor sonore percepute de auz.


Bandă 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bande, germ. Band)

1. fâșie îngustă și lungă cu care se leagă, se înfășoară ceva.

2. parte lungă și îngustă a unei suprafețe.

3. fir de circulație pe o stradă sau șosea.

4. (anat.) fâșie de țesut care unește două organe.

5. parte a cromozomului, clar diferențiată, de culoare mai închisă sau mai deschisă.

6. ~ magnetică = fâșie pentru înregistrarea magnetică a semnalelor electrice; ~ de magnetofon = fâșie îngustă de material flexibil, cu un strat fin de substanță feromagnetică, pentru înregistrarea și reproducerea sunetelor cu magnetofonul; ~ etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon ori magnetoscop; ~ rulantă = fâșie îngustă, continuă (de cauciuc) care servește la transportul în plan orizontal al unor materiale sau piese; ~ de imagini = peliculă cinematografică; ~ sonoră = peliculă cinematografică de înregistrat sunetul.

7. (spațiu neimprimat) între două sau mai multe mărci poștale; ștraif.

8. margine elastică de la masa de biliard.

9. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul drept de sus al unui scut cu unghiul stâng de jos.

10. în ~ = (despre figuri) așezat în diagonala scutului.

11. grup de frecvențe învecinate sau apropiate care fac parte din spectrul unei radiații sonore sau electromagnetice.

12. înclinare a unei nave pe un bord sub efectul vântului sau când încărcătura este greșit repartizată.


Canal

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. canal, lat. canalis)

1. albie artificială (râu, fluviu) destinată navigaţiei, irigării unei regiuni etc.

2. braţ de mare între două ţărmuri apropiate.

3. arteră de circulaţie pe apă.

4. conductă prin care se transportă apă sau alte lichide.

5. formaţie anatomică tubulară.

6. ~ rahidian = canalul din vertebre care conţine măduva spinării.

7. (bot.) cavitate cilindrică drept conduct sau receptacul.

8. mijloc de transmisiune unilaterală a programelor sonore sau vizuale destinate difuzării publice (în televiziune).

9. cale de acces a informaţiilor într-un sistem electronic de calcul.


Cornet

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cornet)

1. bucată de hârtie răsucită în formă de pâlnie, în care se împachetează bomboane, seminţe etc.

2. ~ acustic = dispozitiv în formă de pâlnie care amplifică vibraţiile sonore, folosit de persoane ce au auzul slab; ~ cu piston = instrument de suflat din alamă, asemănător trompetei, dar cu diapazon mai acut, cu pistoane în loc de ventile, folosit în orchestre de muzică uşoară şi de jaz.

3. ~ nazal = fiecare dintre cele şase lame osoase de forma unui cornet (1), situate câte trei în fiecare nară.

4. (geol.) martor de eroziune aproape conic, deasupra unei suprafeţe de eroziune netede sau puţin ondulate.


Cuadrofonie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. quadrophonie)

1. tehnică de captare și redare a sunetului care folosește patru canale independente și permite reproducerea muzicii și a efectelor sonore cu o impresie accentuată de spațiu; cvadrifonie, tetrafonie.

2. (var.) quadrofonie.