Rezultate principale (Sonoritate):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sonorité, lat. sonoritas)
1. însuşirea de a fi sonor; timbru cald şi plin.
3. sunet caracteristic, nuanţă.
4. calitatea unor corpuri de a propaga şi amplifica sunetele; rezonanţă.
Rezultate secundare (Sonoritate):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. insonorité)
1. (tehn.) lipsă de sonoritate, de conductibilitate fonică.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bacchanal/e/, lat. bacchanalia)
2. (fig.) orgiastic.
3. s. f. sărbătoare cu muzică şi dansuri, la romani, în cinstea zeului Bacus.
4. (fig.) petrecere zgomotoasă; orgie.
5. piesă instrumentală sau orchestrală, din perioada clasică şi romantică, cu ritm alert, punctat, cu o factură acordică şi sonoritate amplă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. contrafagotto)
1. fagot de mai mari dimensiuni şi cu sonoritate mai gravă decât fagotul.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dramatique, lat. dramaticus, gr. dramatikos)
1. referitor la dramă, la teatru.
2. gen ~ = gen literar care cuprinde opere scrise în dialog, în care ideile şi sentimentele, ducând la desfăşurarea unui conflict între personaje, sunt prezentate dinamic pe scenă; cronică ~ă = prezentare (analitică) a unei reprezentaţii teatrale; artă ~ă = arta şi teoria punerii în scenă şi interpretării operelor dramatice; dramă (2).
3. (despre voci) care se caracterizează printr-o sonoritate colorată şi plină de gravitate, dar având o mobilitate limitată.
4. (fig.; despre întâmplări, situaţii etc.) bogat în contraste, în conflicte; zguduitor, impresionat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phonie)
1. calitate a sunetelor limbii rezultate din vibrarea coardelor vocale în timpul pronunţării lor; sonoritate (a sunetelor limbii).
Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. phone „voce, sunet”)
1. „sunet, sonoritate, fonație”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. insonore)
1. (tehn.) lipsit de sonoritate, de rezonanţă, de acustică.
2. (despre materiale) care amortizează sunetele; fonoizolant.