Dictionar

Rezultate principale (Sonoritate):

Sonoritate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sonorité, lat. sonoritas)

1. însuşirea de a fi sonor; timbru cald şi plin.

2. muzicalitate.

3. sunet caracteristic, nuanţă.

4. calitatea unor corpuri de a propaga şi amplifica sunetele; rezonanţă.


Rezultate secundare (Sonoritate):

Insonoritate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. insonorité)

1. (tehn.) lipsă de sonoritate, de conductibilitate fonică.

2. izolare fonică.


Bacanal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bacchanal/e/, lat. bacchanalia)

1. adj. de bacanală.

2. (fig.) orgiastic.

3. s. f. sărbătoare cu muzică şi dansuri, la romani, în cinstea zeului Bacus.

4. (fig.) petrecere zgomotoasă; orgie.

5. piesă instrumentală sau orchestrală, din perioada clasică şi romantică, cu ritm alert, punctat, cu o factură acordică şi sonoritate amplă.


Contrafagot

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. contrafagotto)

1. fagot de mai mari dimensiuni şi cu sonoritate mai gravă decât fagotul.


Dramatic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dramatique, lat. dramaticus, gr. dramatikos)

1. referitor la dramă, la teatru.

2. gen ~ = gen literar care cuprinde opere scrise în dialog, în care ideile şi sentimentele, ducând la desfăşurarea unui conflict între personaje, sunt prezentate dinamic pe scenă; cronică = prezentare (analitică) a unei reprezentaţii teatrale; artă = arta şi teoria punerii în scenă şi interpretării operelor dramatice; dramă (2).

3. (despre voci) care se caracterizează printr-o sonoritate colorată şi plină de gravitate, dar având o mobilitate limitată.

4. (fig.; despre întâmplări, situaţii etc.) bogat în contraste, în conflicte; zguduitor, impresionat.


Fonie 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. phonie)

1. calitate a sunetelor limbii rezultate din vibrarea coardelor vocale în timpul pronunţării lor; sonoritate (a sunetelor limbii).


-FONIE (1)

Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. phone „voce, sunet”)

1. „sunet, sonoritate, fonație”.


Insonor, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. insonore)

1. (tehn.) lipsit de sonoritate, de rezonanţă, de acustică.

2. (despre materiale) care amortizează sunetele; fonoizolant.