Parte de vorbire: I. s.n., II. s.m.f.
Origine: (fr., it. soprano)
1. I. cea mai înaltă dintre cele cinci categorii de voci omeneşti (la femei şi la copii).
2. (prin ext.) instrument muzical de suflat, al cărui registru corespunde acestei voci.
3. II. cântăreţ, cântăreaţă cu vocea în registrul cel mai acut.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. sopraniste)
1. (muzică) cântăreț adult care are o voce de soprano.
2. (muzică) castrat cu voce de soprano.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (sopran + -iza, cf. fr. sopraniser)
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. alto)
1. voce omenească cu timbru grav, între sopran şi tenor.
2. instrument de suflat cu registre corespunzătoare acestei voci.
3. violă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Koloratur, it. coloratura)
1. manieră de interpretare vocală care permite interpretului să-şi afirme virtuozitatea tehnică, executând rulade, triluri etc.
2. soprană de ~ = soprană care interpretează în această manieră.
3. bogăţie de culori; colorit.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. mezzosoprano)
1. voce de femeie, între soprană şi contraltă; cântăreaţă cu o asemenea voce.
Parte de vorbire: I. s.n., II. s.m.f.
Origine: (fr., it. soprano)
1. I. cea mai înaltă dintre cele cinci categorii de voci omeneşti (la femei şi la copii).
2. (prin ext.) instrument muzical de suflat, al cărui registru corespunde acestei voci.
3. II. cântăreţ, cântăreaţă cu vocea în registrul cel mai acut.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (sopran + -iza, cf. fr. sopraniser)
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. sopraniste)
1. (muzică) cântăreț adult care are o voce de soprano.
2. (muzică) castrat cu voce de soprano.