Dictionar

Rezultate principale (Soţ.):

şot

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chott)

1. lac sărat din zonele de stepă şi de semideşert, care seacă în perioadele secetoase.


Rezultate secundare (Soţ.):

Manşot

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. manchot)

1. pasăre palmipedă din regiunile antarctice, greoaie, asemănătoare pinguinilor, ale cărei membre anterioare, improprii pentru zbor, servesc ca înotătoare.


Sota

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. sauter)

1. a prepara un sote, a rumeni uşor legumele sau carnea în grăsime.


Sote

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sauté)

1. mâncare din legume fierte, peste care se toarnă unt.


Soteriologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sotériologie)

1. capitol al dogmaticii creştine care tratează despre mântuirea prin jertfe benevole.


Soteuză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sauteuse)

1. tigaie cu pereţii mai înalţi destinată sotării legumelor sau a cărnii.


Sotie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sotie, lat. soties)

1. gen dramatic din sec. XV-XVI, ca interludiu integrat în mistere1 (4), care avea la bază ideea întreaga lume este o împărăţie a nebuniei.


Abces

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)

1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.

2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.

3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.

4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.

5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.


Accesoriu, -ie

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. accessoire, lat. accessorius)

1. adj. care însoţeşte un element principal, dependent de acesta; secundar, neesenţial.

2. adj., s.n. (obiect, piesă, dispozitiv) anex.


Acolit, -ă

Parte de vorbire: I. s.m.f., II. s.m.
Origine: (fr. acolyte, lat. acolythus, gr. akolythos)

1. I. persoană care urmează îndeaproape ideile cuiva.

2. persoană care ajută pe cineva într-o acţiune (reprobabilă); complice.

3. II. ajutor al preotului în cultul catolic.

4. divinitate secundară care însoțește o divinitate principală.


Acompania

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accompagner)

1. a susţine cu vocea sau cu un instrument partea principală a unei bucăţi muzicale.

2. a însoţi pe cineva.


Adinamie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adynamie)

1. lipsă totală a forţei fizice, care însoţeşte unele boli.


Adulter, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. adultère, lat. adulterium)

1. adj. (despre soţi) care încalcă fidelitatea conjugală.

2. s.n. întreţinere a relaţiilor sexuale în afara căsătoriei; (înv.) adulteriu.