Rezultate principale (Soţ.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chott)
1. lac sărat din zonele de stepă şi de semideşert, care seacă în perioadele secetoase.
Rezultate secundare (Soţ.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. manchot)
1. pasăre palmipedă din regiunile antarctice, greoaie, asemănătoare pinguinilor, ale cărei membre anterioare, improprii pentru zbor, servesc ca înotătoare.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. sauter)
1. a prepara un sote, a rumeni uşor legumele sau carnea în grăsime.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sauté)
1. mâncare din legume fierte, peste care se toarnă unt.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sotériologie)
1. capitol al dogmaticii creştine care tratează despre mântuirea prin jertfe benevole.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sauteuse)
1. tigaie cu pereţii mai înalţi destinată sotării legumelor sau a cărnii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sotie, lat. soties)
1. gen dramatic din sec. XV-XVI, ca interludiu integrat în mistere1 (4), care avea la bază ideea că întreaga lume este o împărăţie a nebuniei.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abcès, lat. abscessus)
1. (med.) colectare de puroi într-un ţesut sau organ.
2. (med.) colecție circumscrisă de puroi apărută în urma dezintegrării țesuturilor (necroză tisulară) sub acțiunea unor agenți microbieni sau parazitari.
3. ~ cald (sau acut) = ~ însoțit de durere cu caracter pulsatil și febră.
4. ~ rece = ~ cu evoluție îndelungată, caracterizat de absența inflamației.
5. ~ urinos = ~ produs prin infiltrația urinei în țesutul celular.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. accessoire, lat. accessorius)
1. adj. care însoţeşte un element principal, dependent de acesta; secundar, neesenţial.
2. adj., s.n. (obiect, piesă, dispozitiv) anex.
Parte de vorbire: I. s.m.f., II. s.m.
Origine: (fr. acolyte, lat. acolythus, gr. akolythos)
1. I. persoană care urmează îndeaproape ideile cuiva.
2. persoană care ajută pe cineva într-o acţiune (reprobabilă); complice.
3. II. ajutor al preotului în cultul catolic.
4. divinitate secundară care însoțește o divinitate principală.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accompagner)
1. a susţine cu vocea sau cu un instrument partea principală a unei bucăţi muzicale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adynamie)
1. lipsă totală a forţei fizice, care însoţeşte unele boli.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. adultère, lat. adulterium)
1. adj. (despre soţi) care încalcă fidelitatea conjugală.
2. s.n. întreţinere a relaţiilor sexuale în afara căsătoriei; (înv.) adulteriu.