Dictionar

sotie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sotie, lat. soties)

1. gen dramatic din sec. XV-XVI, ca interludiu integrat în mistere1 (4), care avea la bază ideea că întreaga lume este o împărăție a nebuniei.
 

baroneasă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. baronessa)

1. femeie având titlu de baron; soție, fiică de baron; baroană.
 

bazilisă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. basilissa)

1. soție a unui bazileu.
2. titlu de împărăteasă în Imperiul Bizantin.
3. (var.) basilisă.
 

brahmină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. brahmine)

1. soție de brahman; brahmană.
 

coempțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. coemption, lat. coemptio)

1. (drept roman) formă de căsătorie civilă în care avea loc o vânzare fictivă a bărbatului și a soției; (căsătorie prin) cumpărare reciprocă.
 

conjugalitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. conjugality)

1. caracter conjugal; condiția de a fi conjugal.
2. starea de a fi uniți ca soț și soție.
 

consoartă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat. consors, -tis)

1. femeie căsătorită considerată în raport cu bărbatul ei; soție, nevastă.
2. (politică) soția unui șef de stat.