Dictionar

castilian, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (it. castigliano, fr. castillian)

1. (locuitor) din Castilia.
2. (s.f.) limbă romanică vorbită în Spania; limba spaniolă.
 

caudillism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. sp. caudillo „conducător”)

1. conducere tiranică exercitată de dictatori în unele țări de limbă spaniolă.
2. (var.) caudilism.
 

comuneros

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp. comuneros)

1. pl. denumire a orașelor libere din Castilia, care s-au răsculat împotriva absolutismului regal în 1520.
2. curent de stânga din revoluția spaniolă din 1820-1823, care reprezenta interesele burgheziei mici și mijlocii.
 

conceptism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conceptisme)

1. școală literară spaniolă din sec. XVII caracterizată prin elaborarea excesivă a expresiei, erudiție, prin abuz de metafore noi și paradoxale și prin cultivarea efectelor surprinzătoare.
 

conceptist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. conceptiste)

1. I. referitor la conceptism, școală literară spaniolă care favorizează cercetarea intelectuală.
2. II. adept al conceptismului.
 

costumbrist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (sp. costumbrista)

1. I. referitor la costumbrism, mișcare artistică tradiționalistă spaniolă.
2. II. adept al costumbrismului.