Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. cambrioler)
1. a face o spargere, a fura prin efracţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cassation)
1. (jur.) anulare a unei hotărâri judecătoreşti în urma admiterii recursului.
2. (cont.) totalizarea operaţiilor privind scoaterea definitivă din uz şi din inventar a unui mijloc fix.
3. spargere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. collapse)
1. prăbuşire a unei construcţii; (p. ext.) prăbuşire (economică etc.); ruină, faliment.
2. (tehn.) deformare, spargere a pereţilor.
3. dezlipire internă care poate surveni în timpul uscării lemnului.
4. ~ gravitaţional = prăbuşire gravitaţională.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. déferlage)
1. acțiunea de a deferla și rezultatul ei; rostogolire și spargere a valurilor, împrăștiindu-se; deferlare, deferlat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. écophobie)
1. teamă patologică de a sta singur în casă; fobia poate apărea în timpul vieții unui individ fără un motiv anume sau după un anumit eveniment (șomaj, spargere, depresie).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. effracteur)
1. infractor care a comis o spargere.