Dictionar

Rezultate principale (Spat.):

Spat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. spath, germ. spath)

1. veche denumire a mineralelor care au însuşirea de a cliva după anumite direcţii în bucăţi de formă regulată.

2. ~ de Islanda = varietate cristalină de calcit, prin dublă refracţie.


Rezultate secundare (Spat.):

Feldspat

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Feldspat, fr. feldspath)

1. mineral din silicaţi de aluminiu, potasiu, sodiu sau calciu, în rocile eruptive.


Material viu; material proaspăt

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT materia viva

2. FR matériel frais

3. EN fresh material; fresch specimens

4. DE Frischmaterial; lebendes Material

5. RU свежий мaтериaл

6. HU élő anyag


Recent; nou; proaspăt

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT recens

2. FR récent; frais

3. EN recent; thriving; fresh

4. DE rezent; neu; frisch

5. RU свежий; недaвный; новый

6. HU mostani; újabbkori; friss


Spată

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. spathe, lat. spatha)

1. bractee mare, în formă de sac, care înveleşte spadicele, în faza de boboc.


Spatang

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. spatangue, lat. spatangus)

1. arici de mare, în formă de inimă, în nisipul noroios al coastelor.


Spaţia

Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. spaziare)

1. a distanţa, a rări, a despărţi prin spaţii (cuvinte, rânduri etc.); a spaţiona.


Acreţie

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accrétion)

1. (astr.) fenomen fizic prin care un corp ceresc captează materia din spaţiul cosmic.

2. (tehn.) proces de aglomerare a unor elemente.

3. formarea de crustă oceanică, prin extensiunea crustei terestre.


Acromion

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acromion)

1. apofiză a omoplatului, în formă de spatulă, care se articulează cu clavicula.


Adular

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adulaire, germ. Adular)

1. (geol.) varietate de ortoză transparentă, cu reflexe argintii, făcând parte din grupa silicaților, subgrupa tectosilicaților și familia feldspaților.


Aera

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aérer)

1. a introduce aer proaspăt într-un loc închis; a aerisi.

2. a expune la soare şi la aer (lucruri, haine).


Aeraj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aérage)

1. reînnoirea aerului într-un spațiu închis; ventilație forțată practicată în mine, galerii subterane etc.; aerare, aerisire.


Aerat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (aera)

1. tratat prin introducere de aer.

2. (despre cereale) răcit cu ajutorul aerului, prin vânturare etc.

3. (despre un text) cu o structură simplă; (despre pagini) spaţial.