Dictionar

spată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. spathe, lat. spatha)

1. bractee mare, în formă de sac, care învelește spadicele, în faza de boboc.
 

ospăta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. hospitare)

1. tr. a primi pe cineva în casă ca oaspete, oferindu-i mâncare și băutură; a cinsti, a omeni, a trata.
2. refl., intr. a mânca împreună cu alții.
3. intr. a petrece.
4. (var.) (înv., reg.) a ospeta, a ospita, a uspăta, a uspeta.
 

spatang

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. spatangue, lat. spatangus)

1. arici de mare, în formă de inimă, în nisipul noroios al coastelor.
 

afresco (2)

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. affresco)

1. tehnică de pictură murală care constă în întinderea culorilor, prealabil măcinate și diluate în apă, pe un strat de tencuială proaspătă; pictură realizată cu această tehnică; frescă.
 

berjeră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bergère)

1. fotoliu larg și adânc, cu spătar înalt, ușor prelungit lateral.
 

camarot

Parte de vorbire:  I. s.m., II. s.n.  
Etimologie: (sp. camarotero)

1. I. persoană care lucrează ca ospătar pe o navă de pasageri; chelner de navă.
2. II. dormitor pe o navă.
 

canapea

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. canapé, cf. germ. Kanapee)

1. mobilă de forma unui divan îngust, de obicei cu spătar și cu brațe, îmbrăcată în stofă sau piele; sofa.
2. ~ pat = canapea care poate fi transformată în pat.
3. felie de pâine prăjită în unt, pe care se pun felii de salam, șuncă, icre etc.
 

cassapanca

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. cassapanca)

1. mobilă italiană din timpul Renașterii, dintr-un caseton cu rezemătoare și spătar.
 

chelner

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (germ. Kellner)

1. bărbat care servește consumatorii într-un local local de consumație; ospătar.
2. (var.) chelnăr.