Dictionar

Rezultate secundare (Spaţial.):

Spaţial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. spatial)

1. referitor la spaţiu.

2. referitor la proprietăţile figurilor din spaţiu.

3. cabină = capsulă cosmică.


Spațialitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. spatialité, it. spazialità)

1. caracterul a ceea ce este spațial; lărgime, spațiu deschis; (rar) spațiozitate.


Spaţializa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. spatialiser)

1. a da un caracter spaţial.

2. a reprezenta gânduri, obiecte ale gândirii în spaţiu.

3. a proiecta în spaţiu.


Aerat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (aera)

1. tratat prin introducere de aer.

2. (despre cereale) răcit cu ajutorul aerului, prin vânturare etc.

3. (despre un text) cu o structură simplă; (despre pagini) spaţial.


Aeropoligonaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéropolygonation)

1. triangulaţie fotogrammetrică spaţială care foloseşte fotograme de lungimi mici pentru determinarea coordonatelor punctelor terestre.


Aeroproiector

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéroprojecteur)

1. aparat de restituţie fotogrammetrică pentru proiectarea spaţială a mai multor fotograme aeriene.


Amorfie

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Amorphie)

1. lipsă de formă, de înfăţişare precisă.

2. lipsă totală de ordine în aranjarea spaţială a atomilor.


ANTE-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. anté-, cf. lat. ante)

1. (spaţial şi temporal) „înainte, în față, anterior”.


Astronavă

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. astronef)

1. vehicul destinat zborurilor cosmice; navă spaţială.