Rezultate secundare (Spaţial.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. spatial)
2. referitor la proprietăţile figurilor din spaţiu.
3. cabină ~ă = capsulă cosmică.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. spatialité, it. spazialità)
1. caracterul a ceea ce este spațial; lărgime, spațiu deschis; (rar) spațiozitate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. spatialiser)
2. a reprezenta gânduri, obiecte ale gândirii în spaţiu.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (aera)
1. tratat prin introducere de aer.
2. (despre cereale) răcit cu ajutorul aerului, prin vânturare etc.
3. (despre un text) cu o structură simplă; (despre pagini) spaţial.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéropolygonation)
1. triangulaţie fotogrammetrică spaţială care foloseşte fotograme de lungimi mici pentru determinarea coordonatelor punctelor terestre.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéroprojecteur)
1. aparat de restituţie fotogrammetrică pentru proiectarea spaţială a mai multor fotograme aeriene.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Amorphie)
1. lipsă de formă, de înfăţişare precisă.
2. lipsă totală de ordine în aranjarea spaţială a atomilor.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. anté-, cf. lat. ante)
1. (spaţial şi temporal) „înainte, în față, anterior”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. astronef)
1. vehicul destinat zborurilor cosmice; navă spaţială.