spațiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. spatium, după fr. espace)

1. formă fundamentală de existență a materiei, inseparabilă de aceasta, având aspectul unui întreg neîntrerupt cu trei dimensiuni și care exprimă ordinea în care sunt dispuse obiectele și procesele.
2. întindere nemărginită care cuprinde corpurile cerești; văzduh.
3. ~ aerian = spațiul de deasupra unui stat, supus suveranității acestuia; ~ cosmic = spațiul în afara stratosferei Pământului; ~ maritim = spațiu geografic cuprinzând apele mărilor și oceanelor, fundul și subsolul acestora.
4. loc, suprafață, întindere limitată.
5. (mil.) ~ de siguranță = distanță minimă până la care se pot apropia trupele proprii de obiectivul asupra căruia se trage fără a risca să fie lovite de focul propriu; ~ mort = porțiune de teren dinapoia unei creste sau a unui obstacol în care un obiectiv nu poate fi lovit prin trageri directe.
6. loc între două obiecte; distanță, interval.
7. ~ verde = teren plantat, în perimetrul unei așezări.
8. distanță cuprinsă între două linii orizontale ale portativului.
9. (poligr.) interval alb lăsat între cuvintele sau rândurile culese; (p. ext.) instrument care servește la obținerea acestei spațieri.
10. (mat.) mulțime de elemente (puncte) având anumite proprietăți.
11. (cib.) totalitatea semnelor acceptate la intrarea sau produse la ieșirea unui element de sistem.

areal; regiune; teritoriu; spațiu

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT area; districtus; regio; territorium
2. FR région; territoire; aire
3. EN boundary; district; area; territory; space
4. DE Areal; Gebiet; Grund; Boden; Fläche; Bezirk
5. RU облaсть; aреaл; учaсток; площaдкa
6. HU terület, régió, kerület

distanță; interspațiu

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT distantia; interspatium
2. FR espacement
3. EN distance; interspace
4. DE Distanz; Abstand
5. RU рaсстояние
6. HU távolság, táv; köztes távolság

hiperspațiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. hyperespace)

1. (mat.) spațiu fictiv cu mai mult de trei dimensiuni.

interspațiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. interspatium)

1. spațiu liber între două obiecte, piese etc.
2. distanța între două centre de perspectivă a două fotograme aeriene succesive dintr-un șir determinat.

semispațiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. demi-espace)

1. (mat.) fiecare dintre cele două părți ale spațiului euclidian cu trei dimensiuni, împărțit de un plan al său.

spațiu interlamelar

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT sinus interlamellaris
2. FR sinus interlamellaire
3. EN interlamelar space
4. DE Zwischenblättraum
5. RU межплaстинчaтый зaлив
6. HU lamellák közti színusz, öböl, íves bemélyedés

acreție

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accrétion)

1. (astr.) fenomen fizic prin care un corp ceresc captează materia din spațiul cosmic.
2. (tehn.) proces de aglomerare a unor elemente.
3. formarea de crustă oceanică, prin extensiunea crustei terestre.

aeraj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aérage)

1. reînnoirea aerului într-un spațiu închis; ventilație forțată practicată în mine, galerii subterane etc.; aerare, aerisire.

aerodinamician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. aérodynamicien)

1. specialist în aerodinamică.
2. (aeronautică) inginer care proiectează, dezvoltă și îmbunătățește profilurile vehiculelor propulsate în spațiul aerian.

aeromamografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. aeromammography)

1. radiografie mamară după insuflarea aerului în spațiul retromamar.

aeromobil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aéromobile)

1. adj., s. n. (solid) care se poate menține și deplasa în spațiu.
2. adj. apt de a fi transportat pe calea aerului.

aerospațial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérospatial)

1. referitor la navigația în spațiul cosmic.