Dictionar

Rezultate principale (Spațiu,):

Spaţiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. spatium, după fr. espace)

1. formă fundamentală de existență a materiei, inseparabilă de aceasta, având aspectul unui întreg neîntrerupt cu trei dimensiuni și care exprimă ordinea în care sunt dispuse obiectele și procesele.

2. întindere nemărginită care cuprinde corpurile cerești; văzduh.

3. ~ aerian = spațiul de deasupra unui stat, supus suveranității acestuia; ~ cosmic = spațiul în afara stratosferei Pământului; ~ maritim = spațiu geografic cuprinzând apele mărilor și oceanelor, fundul și subsolul acestora.

4. loc, suprafață, întindere limitată.

5. (mil.) ~ de siguranță = distanță minimă până la care se pot apropia trupele proprii de obiectivul asupra căruia se trage fără a risca fie lovite de focul propriu; ~ mort = porțiune de teren dinapoia unei creste sau a unui obstacol în care un obiectiv nu poate fi lovit prin trageri directe.

6. loc între două obiecte; distanță, interval.

7. ~ verde = teren plantat, în perimetrul unei așezări.

8. distanță cuprinsă între două linii orizontale ale portativului.

9. (poligr.) interval alb lăsat între cuvintele sau rândurile culese; (p. ext.) instrument care servește la obținerea acestei spațieri.

10. (mat.) mulțime de elemente (puncte) având anumite proprietăți.

11. (cib.) totalitatea semnelor acceptate la intrarea sau produse la ieșirea unui element de sistem.


Rezultate secundare (Spațiu,):

Areal; regiune; teritoriu; spaţiu

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT area; districtus; regio; territorium

2. FR région; territoire; aire

3. EN boundary; district; area; territory; space

4. DE Areal; Gebiet; Grund; Boden; Fläche; Bezirk

5. RU облaсть; aреaл; учaсток; площaдкa

6. HU terület, régió, kerület


Distanţă; interspaţiu

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT distantia; interspatium

2. FR espacement

3. EN distance; interspace

4. DE Distanz; Abstand

5. RU рaсстояние

6. HU távolság, táv; köztes távolság


Hiperspaţiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. hyperespace)

1. (mat.) spaţiu fictiv cu mai mult de trei dimensiuni.


Interspaţiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. interspatium)

1. spaţiu liber între două obiecte, piese etc.

2. distanţa între două centre de perspectivă a două fotograme aeriene succesive dintr-un şir determinat.


Semispaţiu

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. demi-espace)

1. (mat.) fiecare dintre cele două părţi ale spaţiului euclidian cu trei dimensiuni, împărţit de un plan al său.


Spaţiu interlamelar

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT sinus interlamellaris

2. FR sinus interlamellaire

3. EN interlamelar space

4. DE Zwischenblättraum

5. RU межплaстинчaтый зaлив

6. HU lamellák közti színusz, öböl, íves bemélyedés


Acreţie

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accrétion)

1. (astr.) fenomen fizic prin care un corp ceresc captează materia din spaţiul cosmic.

2. (tehn.) proces de aglomerare a unor elemente.

3. formarea de crustă oceanică, prin extensiunea crustei terestre.


Aeraj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aérage)

1. reînnoirea aerului într-un spațiu închis; ventilație forțată practicată în mine, galerii subterane etc.; aerare, aerisire.


Aerodinamician, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. aérodynamicien)

1. specialist în aerodinamică.

2. (aeronautică) inginer care proiectează, dezvoltă și îmbunătățește profilurile vehiculelor propulsate în spațiul aerian.


Aeromamografie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aeromammography)

1. radiografie mamară după insuflarea aerului în spaţiul retromamar.


Aeromobil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aéromobile)

1. adj., s. n. (solid) care se poate menţine şi deplasa în spaţiu.

2. adj. apt de a fi transportat pe calea aerului.


Aerospaţial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérospatial)

1. referitor la navigaţia în spaţiul cosmic.