Rezultate secundare (Spațiul):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. accrétion)
1. (astr.) fenomen fizic prin care un corp ceresc captează materia din spaţiul cosmic.
2. (tehn.) proces de aglomerare a unor elemente.
3. formarea de crustă oceanică, prin extensiunea crustei terestre.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. aérodynamicien)
1. specialist în aerodinamică.
2. (aeronautică) inginer care proiectează, dezvoltă și îmbunătățește profilurile vehiculelor propulsate în spațiul aerian.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aeromammography)
1. radiografie mamară după insuflarea aerului în spaţiul retromamar.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérospatial)
1. referitor la navigaţia în spaţiul cosmic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. encombrement)
1. (rar) afluenţă de oameni, materiale sau obiecte, care împiedică trecerea; îmbulzeală.
2. (tehn.) spațiul sau volumul ocupat de o mașină, de un obiect etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Axialität)
2. (geometrie euclidiană) măsură a cât de multă simetrie axială are o formă.
3. (arhitectură) utilizarea axei arhitecturale în procesul de organizare a spațiului.