Dictionar

special, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. spécial, lat. specialis)

1. care se aplică numai la un lucru sau la o anumită categorie de lucruri; anumit, deosebit.
2. în ~ = mai ales, îndeosebi.
3. făcut cu o anumită ocazie.
4. de (strictă) specialitate.
 
 
 
 
 
 
 
 

abietacee

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. abietacées)

1. (bot.) familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului; abietinee, pinacee.
2. (la sg.) plantă din această familie.
 

abordor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. abordeur)

1. marinar specializat în abordaje.