Dictionar

specialist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. spécialiste)

1. persoană specializată, care are cunoștințe aprofundate într-un domeniu specific și restrâns (știință, tehnică etc.).
 

acordor 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accordeur)

1. specialist în acordarea instrumentelor muzicale.
 

actuar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actuaire, cf. lat. actuarius, scrib)

1. specialist în aplicarea teoriei probabilităților și a statisticii matematice în diferite calcule.
 

actuarial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. actuariel)

1. efectuat de actuar (specialist în statistică și probabilități aplicate operațiunilor de asigurări și finanțare).
2. care are legătură cu actuarii și profesia lor.
3. se referă la metodele matematice utilizate de actuari.
 

acustician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. acousticien)

1. specialist în acustică.
2. profesionist care se ocupă de corectarea deficiențelor funcției auditive prin intermediul dispozitivelor mecanice și electroacustice; audioprotezist.
 

adaptator, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. adaptateur)

1. cel care face o adaptare.
2. specialist care dă forma necesară ideilor, subiectelor sau scenariilor altora.
 

aeraulician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. aéraulicien)

1. specialist în aeraulică, știința care studiază scurgerea gazelor în conducte.