Dictionar

specializa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. spécialiser)

1. refl. a se consacra studiului și aplicării unei discipline, unei ramuri speciale a științei, a tehnicii etc.
2. tr. a face să capete caractere specifice, individualizate.
3. (despre procese de producție) a limita numai la anumite produse.
 

specializare

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT specialisatio
2. FR spécialisation
3. EN specialization
4. DE Spezialisierung
5. RU специaлизaция
6. HU szakosítás, specializálás, specializálódás
 

specializat

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. specializa)

1. care are o specialitate.
2. care este pregătit temeinic într-o anumită ramură a științei, a tehnicii etc.
3. care răspunde unui tip, unei funcții, unei utilizări bine definită (ex. târg specializat, reviste specializate, agricultură diversificată sau specializată etc.).
 

abordor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. abordeur)

1. marinar specializat în abordaje.
 

acvariu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. aquarium, it. acquario)

1. vas, bazin în care se țin animale și plante acvatice.
2. sală, clădire care îl adăpostește.
3. instituție științifică specializată în studiul animalelor acvatice.
 

adipocit

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adipocyte)

1. (biol.) celulă prezentă în țesutul adipos, specializată în depozitarea grăsimilor; celulă adipoasă.
 

afișist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. affichiste)

1. artist care creează afișe publicitare.
2. desenator specializat în realizarea de afișe publicitare.
 

agenție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. agenzia)

1. reprezentanță a unei instituții sau întreprinderi.
2. ~ telegrafică (sau de presă) = instituție specializată care primește și transmite presei știri și informații; ~ de bilete = birou unde se vând bilete pentru spectacole, concerte etc.; ~ de voiaj = birou unde se vând cu anticipație biletele de călătorie.
 

agiotor

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. agioteur)

1. persoană care face agiotaj; agent de bursă.
2. bancher specializat în comerțul cu titluri publice la începutul secolului al XVIII-lea.