birou

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bureau, /3, 4/ rus. biuro)

1. masă de scris, cu sertare.
2. încăpere în care se află una sau mai multe mese de scris, la care lucrează persoanele respective.
3. serviciu public unde lucrează funcționari, specialiști etc.
4. organ executiv și conducător al activității curente a unei organizații politice, de masă, obștești, științifice, internaționale, al unui organ administrativ.
5. grup de membri ai unei adunări, însărcinat să conducă adunarea respectivă.
6. reunire a președintelui, a vicepreședinților și a secretarilor unei adunări legiuitoare.

brain-drain

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (amer. brain-drain, drenarea creierelor)

1. fenomen de emigrare prin atragerea cadrelor de specialiști din țările în curs de dezvolare în cele industrializate.

brigadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brigade, rus. brigada)

1. formațiune (stabilă) de lucru format din muncitori, organizată pentru anumite sarcini de producție.
2. formațiune de poliție într-un anumit scop, cu un anumit profil.
3. ~ artistică = echipă de artiști amatori care prezintă programe scurte, inspirate din viața colectivului din care fac parte.
4. echipă de specialiști care controlează și îndrumă activitatea unei instituții, întreprinderi etc.
5. mare unitate militară din două sau trei regimente din aceeași armă, mai mică decât divizia.
6. mare unitate navală din șase-nouă nave mijlocii (distrugătoare, submarine) sau două-trei nave mici (vedete) o ~ăzi internaționale = mari unități militare constituite în Spania din voluntari de diferite naționalități în războiul din 1936-1939.
7. subunitate silvică din mai multe cantoane (3) și supravegheată de un brigadier (2).

comunicare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (comunica)

1. acțiunea de a comunica.
2. înștiințare, veste, știre.
3. contact, relație, legătură.
4. prezentare într-un cerc restrâns de specialiști a unei contribuții personale într-o problemă științifică; lucrare care face obiectul unei asemenea prezentări.

formațional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. formational)

1. (despre învățământ) care pune accentul pe pregătirea profesională a specialiștilor de diferite categorii.
2. despre sau care se referă la formare.

jeriu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. jury)

1. comisie de specialiști însărcinată cu clasificarea și promovarea unor candidați sau a unor participanți la un concurs, la o competiție sportivă.
2. totalitatea celor care compun o instanță de judecată.