autospecială

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. autospeciale)

1. autovehicul cu destinație specială, având caroseria adaptată pentru un anumit scop.

accent

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accent, lat. accentus)

1. intonație specială a unei silabe dintr-un cuvânt prin mărirea intensității vocii.
2. semn grafic care indică această intonație.
3. (muz.) emisiune mai intensă a unui sunet, a unui acord.
4. mod specific de a vorbi o limbă, un dialect.
5. inflexiune afectivă a vocii.
6. (fig.) importanță.
7. a pune ~ul (pe) = a sublinia, a scoate în relief.

aeroduct

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. air-duct)

1. conductă specială pentru introducerea aerului în încăperi, instalații subterane etc.

aerofotogramă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aérophotogramme)

1. fotografie specială luată din avion sau din puncte înalte; fotogramă aeriană.

autoamfibiu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. autoamfibio)

1. autovehicul de construcție specială, pentru deplasare pe uscat și pe apă.

autografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autographie)

1. procedeu prin care se reproduce pe o piatră litografică sau pe o hârtie specială un text, un desen etc.
2. produsul obținut.

autospecială

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. autospeciale)

1. autovehicul cu destinație specială, având caroseria adaptată pentru un anumit scop.