specie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. species, după fr. espèce)

1. subdiviziune a genului, de animale sau vegetale cu trăsături și caracteristici comune.
2. ~ literară = categorie de opere literare, grupate după criterii unitare, tematice sau formale, subordonată genului.
3. soi, fel, varietate, categorie (de ființe sau de lucruri).
4. (log.) noțiune care desemnează o clasă de obiecte cu aceleași însușiri esențiale din sfera genului.

specie

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT species
2. FR espèce
3. EN species
4. DE Spezies; Art
5. RU вид
6. HU faj

agamospecie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agamospecies, lat. agamospecies)

1. (biol.) specie care se reproduce asexuat.
2. specie care se înmulțește fără proces sexuat.

agamospecie

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT agamospecies
2. FR agamospecies
3. EN agamospecies
4. DE Agamospecies
5. RU araмный вид
6. HU agamospeciesz, ivaros szaporodás nélküli faj

cenospecie

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT coenospecies
2. FR cénospecies
3. EN coenospecies
4. DE Zönospezies; Zwillingsarten, Geschwisterarten
5. RU коллективный вид
6. HU cönospecies, kollektív faj

ecospecie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. ecospecies)

1. (biol.) specie fără izolare geografică, numai prin izolare genetică și ecologică.

geospecie

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT geospecies
2. FR géospecies
3. EN geospecies
4. DE Geospezies
5. RU rеоспециес
6. HU geospeciesz, földrajzi izolációval létrejött faj

macrospecie

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT macrospecies; species collectiva
2. FR macrospecies; espèce collective
3. EN macrospecies; collective species
4. DE Großart; Kollektivart; Sammelart
5. RU мaкроспециес; сборный вид; коллективный вид
6. HU makrospeciesz, nagyfaj

aberație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noțiune, comportament; aberanță; absurditate.
2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.
3. (bot.) abatere importantă față de tip; formă rezultată pe cale de mutație.
4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.
5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.
6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizații pe marginea imaginilor.
7. unghi format de direcția adevărată și de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.
8. (var.) (înv.) aberațiune.
9. (antonim) normalitate.

adelfofagie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adelphophagie)

1. absorbție a unuia sau a mai multor embrioni animali ori vegetali de către cel mai dezvoltat dintre ei.
2. devorare a unui animal de către altul din aceeași specie ori din specii diferite.
3. unire a doi gameți de același sex.

agamospecie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. agamospecies, lat. agamospecies)

1. (biol.) specie care se reproduce asexuat.
2. specie care se înmulțește fără proces sexuat.

althorn

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (germ. Althorn)

1. (muzică) instrument de suflat de alamă, specie de corn, folosit mai ales în fanfară; fligorn de forma trompetei.

amanita

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amanite)

1. specie de ciuperci, din familia agaricaceelor, comestibile, dar și otrăvitoare, care cresc vara și toamna prin păduri.

amensal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. amensal)

1. (despre organisme) inhibat în creștere de o altă specie.