Dictionar

Rezultate principale (Specie):

Specie

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. species, după fr. espèce)

1. subdiviziune a genului, de animale sau vegetale cu trăsături și caracteristici comune.

2. ~ literară = categorie de opere literare, grupate după criterii unitare, tematice sau formale, subordonată genului.

3. soi, fel, varietate, categorie (de ființe sau de lucruri).

4. (log.) noțiune care desemnează o clasă de obiecte cu aceleași însușiri esențiale din sfera genului.


Specie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT species

2. FR espèce

3. EN species

4. DE Spezies; Art

5. RU вид

6. HU faj


Rezultate secundare (Specie):

Agamospecie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agamospecies, lat. agamospecies)

1. (biol.) specie care se reproduce asexuat.

2. specie care se înmulţeşte fără proces sexuat.


Agamospecie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT agamospecies

2. FR agamospecies

3. EN agamospecies

4. DE Agamospecies

5. RU araмный вид

6. HU agamospeciesz, ivaros szaporodás nélküli faj


Cenospecie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT coenospecies

2. FR cénospecies

3. EN coenospecies

4. DE Zönospezies; Zwillingsarten, Geschwisterarten

5. RU коллективный вид

6. HU cönospecies, kollektív faj


Ecospecie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. ecospecies)

1. (biol.) specie fără izolare geografică, numai prin izolare genetică şi ecologică.


Geospecie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT geospecies

2. FR géospecies

3. EN geospecies

4. DE Geospezies

5. RU rеоспециес

6. HU geospeciesz, földrajzi izolációval létrejött faj


Macrospecie

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT macrospecies; species collectiva

2. FR macrospecies; espèce collective

3. EN macrospecies; collective species

4. DE Großart; Kollektivart; Sammelart

5. RU мaкроспециес; сборный вид; коллективный вид

6. HU makrospeciesz, nagyfaj


Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.

8. (var.) (înv.) aberațiune.

9. (antonim) normalitate.


Adelfofagie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adelphophagie)

1. absorbţie a unuia sau a mai multor embrioni animali ori vegetali de către cel mai dezvoltat dintre ei.

2. devorare a unui animal de către altul din aceeaşi specie ori din specii diferite.

3. unire a doi gameţi de acelaşi sex.


Agamospecie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. agamospecies, lat. agamospecies)

1. (biol.) specie care se reproduce asexuat.

2. specie care se înmulţeşte fără proces sexuat.


Althorn

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Althorn)

1. (muzică) instrument de suflat de alamă, specie de corn, folosit mai ales în fanfară; fligorn de forma trompetei.


Amanita

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amanite)

1. specie de ciuperci, din familia agaricaceelor, comestibile, dar şi otrăvitoare, care cresc vara şi toamna prin păduri.


Amensal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amensal)

1. (despre organisme) inhibat în creştere de o altă specie.