Dictionar

Rezultate secundare (Speciei.):

Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (p. ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

4. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

5. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.


Antropogeneză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropogenèse)

1. ramură a antropologiei care studiază originea, evoluţia şi dezvoltarea speciei umane; antropogenie.


Antroponosologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthroponosologie)

1. disciplină care studiază bolile speciei umane.


Automorf, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. automorphe)

1. (despre minerale) limitat de formele cristaline proprii speciei respective.


Eugenie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. eugénie)

1. ramură a geneticii aplicative care studiază posibilităţile de apărare şi de ameliorare a zestrei genetice a speciei umane; eugenism (1), eugenetică.


Genogeografie

Parte de vorbire: s.
Origine: (geno- + geografie)

1. disciplină care studiază răspândirea geografică a unor factori genetici pe arealul speciei.