Dictionar

specios, -oasă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. spécieux, lat. speciosus)

1. care are doar aparențe favorabile; aparent, înșelător.
 

abuziv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abusif, lat. abusivus)

1. care întrece măsura; exagerat, excesiv.
2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal.
3. care abuzează de puterea lor.
4. care este înșelător, specios.
5. (lingvistică) se spune despre un cuvânt folosit într-un mod impropriu.
6. părinte ~ = părinte care captează pentru sine și exclusiv afecțiunea copiilor săi (ex. mamă ~ă, tată ~).
 

speciozitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. spéciosité)

1. caracterul a ceea ce este specios; falsitate.