Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antimasque)
1. (teatru) dans comic sau grotesc prezentat înaintea sau între actele spectacolelor baroce numite măști; interludiu comic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. censure, lat. censura)
1. demnitatea şi funcţia de cenzor (1).
2. control exercitat de anumite organe ale unui stat asupra publicaţiilor, spectacolelor, emisiunilor şi, în timp de război, asupra corespondenţei trimise prin poştă; organ care exercită acest control.
3. funcţie psihologică care, în teoria lui Freud, refulează în inconştient dorinţele neconforme cu convenţiile sociale.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. régisseur, germ. Regisseur)
1. specialist în regia spectacolelor, a filmelor.
2. (înv.) administrator al unei moșii; vechil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. relâche)
1. suspendare temporară a spectacolelor unui teatru, ale unei opere etc.; zi, interval de repaus.
2. staţionare temporară a unei nave într-un port sau într-o radă în cursul unei călătorii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. salle, it. salla)
1. încăpere mare destinată spectacolelor, unor manifestări sportive etc.
2. totalitatea persoanelor adunate într-o sală.
3. încăpere mare într-un apartament; antreu, vestibul.
4. coridor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. scénologie)
1. ştiinţa punerii în scenă a spectacolelor.