aparteu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aparté)

1. (teatru) monolog sau scurtă replică teatrală care nu este auzită de celelalte personaje din scenă, ci doar de spectatori.
2. (prin ext.) conversație secretă; convorbire între patru ochi.
3. (antonim) dialog.

eurip

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. euripus, fr. euripe)

1. (ant.) canal artificial care separa arena și animalele sălbatice de spectatori în circuri.

foaier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. foyer)

1. sală a unui teatru unde se reunesc actorii.
2. încăpere destinată spectatorilor în pauzele dintre acte.

galerie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. galerie, it. galeria, germ. Galerie)

1. cavitate subterană, îngustă și alungită, săpată prin eroziune.
2. canal săpat de animale în sol.
3. excavație minieră în formă de tunel, executată pentru a permite accesul la un zăcământ.
4. canal de legătură între două puncte ale unei lucrări hidrotehnice.
5. coridor ca element de legătură sau de promenadă la o construcție.
6. conductă metalică, montată la motoarele cu ardere internă, care conduce amestecul carburant către cilindri sau prin care sunt evacuate produsele rezultate din arderea combustibilului.
7. muzeu, sală unde sunt expuse sculpturi, picturi sau alte obiecte de artă.
8. magazin cu obiecte de artă; (p. ext.) magazin universal.
9. ultimul balcon (de sus) al sălilor de spectacol.
10. (fam.) spectatorii de la acest balcon; (p. ext.) publicul care se manifestă zgomotos la un meci, la un spectacol.
11. platformă mică la prora sau pupa unei nave.
12. bară de lemn sau metalică de care se atârnă perdelele.
13. (fig.) șir, serie (de portrete literare).

parter

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. parterre, (1) germ. Parterre)

1. parte a unei clădiri, la nivelul solului; ansamblul încăperilor din această parte a clădirii.
2. primul etaj (de la intrare) al unei mine.
3. parte a unei săli de spectacol între scenă și fundul sălii.
4. totalitatea spectatorilor care ocupă locurile din această parte a sălii.
5. parte a unei grădini sau a unui parc în care se cultivă flori.

peluză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. pelouse)

1. teren (într-un parc) cu iarbă deasă și scurtă.
2. parte gazonată a unui teren de curse, înconjurat de pistă.
3. fiecare dintre cele două părți ale unui stadion, în spatele porților terenului de joc, destinate spectatorilor.