Speculaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. spéculation, lat. speculatio)

1. faptul de a specula (II); teoretizare abstractă, metafizică, ruptă de practică şi de experienţă.

2. (fin.) tranzacţie de bursă, din vânzare-cumpărare de valori cu scopul de a obţine câştiguri mari.

3. afacere bazată pe înşelătorie; speculă (2).

---

Baisse

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baisse)

1. speculaţie la bursă practicată la operaţiuni de vânzare pe termen, constând în vânzarea titlurilor de valoare sau a mărfurilor la un curs ridicat cu scopul de a le răscumpăra, la expirarea termenului, la un curs mai scăzut.

---

Scolastic, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. scolastique, lat. scholasticus)

1. adj. referitor la scolastică.

2. (p. ext.) pedant, livresc, rupt de realitate.

3. s. f. învățământul și filozofia predate în țările catolice din Europa medievală, care căutau să fundamenteze dogmele bisericii creștine, caracterizându-se prin raționamente abstracte și prin artificii logice sterile.

4. (p. ext.) orice speculație sterilă, ruptă de viață.

---

Speculativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. spéculatif)

1. care aparține speculației; rupt de practică, de experiență; abstract.

2. referitor la speculaţia financiară sau comercială; care își propune să profite de variațiile pieței; care provine din astfel de operațiuni.

---

Speculă

Parte de vorbire: s.
Origine: (specula)

1. comerţ ilicit prin dosirea de mărfuri şi vinderea lor, cu suprapreţ.

2. dare de bani cu dobândă mai mare decât cea legală.

3. speculaţie (2).

---

Speculare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. specula)

1. folosire a unor situații favorabile sau a unor sentimente, a unor manifestări ale oamenilor etc. pentru a realiza ceva, pentru a atinge un scop, pentru a-și crea un avantaj etc.

2. operațiune financiară, comercială, realizată pentru a profita de variațiile pieței.

3. teorie, cercetare abstractă.

4. speculație.

---