anistorism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anistor/ic/ + -ism)

1. atitudine filozofică ce tinde să substituie studiul concret-istoric al realităților sociale prin speculații abstracte.

cavaler

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. kavaler, it. cavaliere, fr. cavalier)

1. membru al ordinului ecvestru din vechea Romă, din cetățenii bogați.
2. nobil feudal admis într-un ordin militar în cadrul unei ceremonii speciale; (astăzi) membru al unui ordin militar religios.
3. membru al unui ordin onorific; posesor al unor decorații.
4. ~ de industrie = îmbogățit în urma speculațiilor; șarlatan, escroc.
5. om generos, nobil, plin de abnegație; om cu purtări alese.
6. bărbat care însoțește o femeie în societate.
7. bărbat necăsătorit; holtei, burlac.
8. ~ de onoare = tânăr necăsătorit care-i însoțește pe miri la cununie.

filozofard

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. philosophard)

1. (peior.) cel care face speculații filozofice de calitate îndoielnică.

piramidologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (piramidă + -logie)

1. studiu științific al piramidelor.
2. ansamblul de speculații care se referă la piramide, cel mai adesea referitoare la platoul Giza și Marea Piramidă din Egipt, dar și la structurile monumentale precolumbiene din America și templele din Asia de Sud-Est.

specula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. spéculer, lat. speculari)

1. tr. a face speculă.
2. a înșela (pe cineva).
3. a profita de o anumită împrejurare cu scopul de a dobândi avantaje personale.
4. a face tranzacții de valori.
5. a efectua operațiuni financiare și comerciale pentru a profita de variațiile pieței.
6. intr. a face deducții (filozofice, științifice), teoretizînd în mod formal, fără legătură cu practica; a face speculații.

speculator, -oare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. spéculateur)

1. cel care face speculații (2) comerciale sau financiare.
2. operator bancare care sceritează o coborâre, respectiv o urcare, a cursului la bursă.