Parte de vorbire: s.
Origine: (anistor/ic/ + -ism)
1. atitudine filozofică ce tinde să substituie studiul concret-istoric al realităţilor sociale prin speculaţii abstracte.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. kavaler, it. cavaliere, fr. cavalier)
1. membru al ordinului ecvestru din vechea Romă, din cetăţenii bogaţi.
2. nobil feudal admis într-un ordin militar în cadrul unei ceremonii speciale; (astăzi) membru al unui ordin militar religios.
3. membru al unui ordin onorific; posesor al unor decoraţii.
4. ~ de industrie = îmbogăţit în urma speculaţiilor; şarlatan, escroc.
5. om generos, nobil, plin de abnegaţie; om cu purtări alese.
6. bărbat care însoţeşte o femeie în societate.
7. bărbat necăsătorit; holtei, burlac.
8. ~ de onoare = tânăr necăsătorit care-i însoţeşte pe miri la cununie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. philosophard)
1. (peior.) cel care face speculaţii filozofice de calitate îndoielnică.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (piramidă + -logie)
1. studiu ştiinţific al piramidelor.
2. ansamblul de speculații care se referă la piramide, cel mai adesea referitoare la platoul Giza și Marea Piramidă din Egipt, dar și la structurile monumentale precolumbiene din America și templele din Asia de Sud-Est.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. spéculer, lat. speculari)
3. a profita de o anumită împrejurare cu scopul de a dobândi avantaje personale.
4. a face tranzacţii de valori.
5. a efectua operațiuni financiare și comerciale pentru a profita de variațiile pieței.
6. intr. a face deducții (filozofice, științifice), teoretizînd în mod formal, fără legătură cu practica; a face speculații.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. spéculateur)
1. cel care face speculaţii (2) comerciale sau financiare.
2. operator bancare care sceritează o coborâre, respectiv o urcare, a cursului la bursă.