Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. spermatozoïde)
1. (biol.) gamet mascul sau celulă reproductivă masculină, care conține doar o copie a fiecărui cromozom (haploidă), ajunsă la maturitate și capabilă să fecundeze ovulul; spermie, (rar) spermatoid, (înv.) spermatozoa.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
2. FR spermatozoïde
3. EN spermatozoid
4. DE Spermatozoide
5. RU спермaтозоид
6. HU spermatozoid, mozgó hímivarsejt
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrosome)
1. extremitatea anterioară a spermatozoidului.
Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (fr. animalcule)
1. (biol.) vietate extrem de mică, observabilă numai la microscop; animal microscopic.
2. ~ spermatic = spermatozoid.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. animalculisme)
1. (biol.) teorie învechită conform căreia embrionul preexistă în spermatozoid, ovulul feminin fiind folosit pentru a-l hrăni; preformism.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. animalculiste)
1. (adept) al animalculismului; spermatist.
2. s.m. biolog preformist din secolele XVII-XVIII, care credea că în spermatozoid se află, miniaturizat, viitorul organism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. micropyle)
1. orificiu al ovulului prin care pătrunde tubul polinic.
2. por în membrana oului unor insecte sau peşti, prin care poate pătrunde spermatozoidul.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. monospermie)
1. (biol.) fecundare a ovulului (oocitului) de către un singur spermatozoid.