Dictionar

aspic

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aspic)

1. substanță gelatinoasă din zeamă de carne și oase, pentru prepararea unor mâncăruri.
 

spiccato

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (it. spiccato)

1. (muz.; la instrumentele cu coarde) sacadat, săltând arcușul după fiecare notă.
 

spicher

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. speaker)

1. crainic la o stație de radio sau de televiziune.
2. (în Anglia) președintele Camerei Comunelor.
3. (în SUA) președintele Camerei Reprezentanților.
 

spicheriță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (spicher + -iţă)

1. crainică spicher.
2. (var.) șpicheriță.
 

SPICI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. spicum „spic”)

1. „spic, spicat”.
 

spicifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. spicifère)

1. care poartă spice; spiculifer.
2. (înv.) (despre păsări) care are pe cap un smoc de pene în formă de spic.
 

acantă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acanthe, lat. acanthus, gr. akantha)

1. plantă erbacee decorativă, cu frunze mari, penate, grupate în formă de spic.
2. motiv decorativ, care stilizează frunza acestei plante.
3. apofiza spinoasă a vertebrelor.
 

amarant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amarante, lat. amarantus)

1. plantă erbacee cu inflorescență în formă de spic, cu flori mici, purpurii, galbene sau albeIadj. inv., s. n. (colorant) roșu-violet.
 

amblitimie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ambli- + -timie)

1. denumire generică pentru fenomenele de obsesie, de suspiciune și anxietate.
 

arsenopirită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arsénopyrite)

1. minereu din care se obține arsen prin încălzire în absența aerului; mispichel.
 

auspiciu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. auspicium, fr. auspice)

1. (la romani) prevestire făcută de auguri (I).
2. dreptul de a lua auspiciile (rezervat consulilor, pretorilor și cenzorilor).
3. (rar) protecție.
4. sub ~iile cuiva = sub egida, sub patronajul cuiva; sub cele mai bune ~ii = în împrejurări favorabile.
 

batoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. batteuse)

1. mașină agricolă pentru desfacerea boabelor din spice, păstăi, porumbi etc.