Dictionar

SPINI-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. spina „spini, ghimpi”)

1. „spin, ghimpe”.
 

spinicarp

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. spina „spini, ghimpi” + gr. karpos „fruct”)

1. (botanică) cu fructe spinoase.
 

spinifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. spinifère)

1. prevăzut cu ghimpi; ghimpos.
 

spiniform

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT spiniformis
2. FR spiniforme
3. EN spiniform; spiny; spine-like
4. DE dornförmig; stachelförmig
5. RU шиповидный; шипообрaзный; колючковидный
6. HU tövis alakú
 

spiniform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. spiniforme)

1. în formă de spin; spinuliform.
 

spining

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. spinning)

1. peşte artificial, momeală la pescuitul somnului.
 

acantifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acanthifère)

1. (bot.) care poartă spini; acantofor.
 

acantoceras

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acanthocéras)

1. amonit cu cochilia groasă, răsucită dorsal, prevăzută cu spini.
 

acantocit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acanthocyte)

1. hematie deformată semănând cu nişte spini zburliţi.
 

acantofag, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acanthophage)

1. (despre animale) care se hrăneşte cu spini.
 

acantologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acanthologie)

1. disciplină care se ocupă cu studiul spinilor.
 

acicular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aciculaire)

1. în formă de ac; aciculiform.
2. cu vârful rigid şi ascuţit.
3. prevăzut cu prelungiri spiniforme sau cu aсе.