Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. spiona)
1. acțiunea de a spiona; spionat.
2. strângere pe ascuns a secretelor de natură militară, politică, economică ale unui stat, ale unei organizații, cu scopul de a le transmite altui stat sau altei organizații.
3. supraveghere pe ascuns a unei persoane sau a faptelor, manifestărilor etc. ei pentru a-i surprinde gândurile, intențiile, secretele etc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (după fr. espionnage, it. spionaggio)
1. faptul de a spiona, spionare; îndeletnicirea spionului; iscodire, pândă, urmărire.
2. activitate întreprinsă pentru a obţine pe ascuns secrete militare, politice etc. în beneficiul unei puteri străine.
3. ~ industrial = acțiunea de a colecta clandestin informații despre secretele comerciale ale unui concurent.
4. contra~ = serviciu responsabil pentru controlul agenților de informații și demascarea celor străini.
5. serviciu de ~ = organizație responsabilă cu colectarea secretelor puterilor străine sau inamice.
Parte de vorbire: s.f. (înv. și reg.)
Origine: (spiona + -ărie)
1. spionare, supraveghere pe ascuns, urmărire.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (spiona + -tură)
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (spion + -ie)