Dictionar

Rezultate secundare (Spiralat,):

Helicoidal; spiralat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT helicoidalis; helicoideus; heliciformis; spiralis; spiraliformis

2. FR hélicoïde; héliciforme; convoluté

3. EN helicoid; helical; helicine; twisted; coillike; spirallike

4. DE schneckenförmig; spiralig

5. RU улиткообрaзный; улитковидный; спирaльный; спирaлевидный

6. HU csigavonalas; spirális


Spiralat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. spiralé)

1. în formă de spirală; spiroidal.


Spiralat; spiraliform

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT spiralis; spiraliformis

2. FR spiralé; convoluté

3. EN spiral; coil-like; spiral-like

4. DE spiralig; spiralförmig; schraubig

5. RU спирaльный; винтообрaзный

6. HU csavaros, csavarodott; spirális, csigavonalas forma


Aciclic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acyclique)

1. aperiodic.

2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat, neverticilat.

3. (despre substanţe organice) care nu conţine nici un ciclu de atomi în molecula sa.


Columelă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. columelle, lat. columella)

1. coloană funerară mică.

2. ~ carstică = stâlp mic de calcar în mijlocul unei marmite (2).

3. organ animal sau vegetal în formă de coloană.

4. coloană spiralată, axa după care este răsucită cochilia moluştelor gasteropode.

5. axa conică a melcului urechii interne.


Concă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. conque)

1. mare cochilie concavă.

2. (zool.) gen de moluște marine fără corp; scoică a acestor moluște.

3. (muzică) anumite scoici spiralate, pe care unele popoare le foloseau drept trâmbițe.

4. (anat.) cavitate a urechii, la baza căreia se află orificiul extern al canalului auditiv.

5. (arhit.) parte circulară care încheie nava mare a unei biserici.


Cromonemă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chromonème)

1. filament cromozomial încolăcit sau spiralat, cu segmente de cromomere, în profaza mitozei.


Gastropode

Parte de vorbire: s.n. pl.
Origine: (fr. gastropodes)

1. (zool.) clasă de moluște cu corpul, de cele mai multe ori asimetric, adăpostit într-o cochilie conică sau spiralată dintr-o singură bucată, cu un picior ventral folosit pentru târât, un cap bine diferențiat, prevăzut cu tentacule și ochi; melci.

2. (și la sg.) animal care face parte din această clasă.

3. (var.) gasteropode.


Limnee

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. limnée)

1. (zool.) moluscă gasteropodă de apă dulce, cu cochilia spiralată și ascuțită.